Sinceritate,prietenie,dragoste,incredere?Ce sunt astea?Nu mai sunt nimic,doar cuvinte asternute pe foaia alba,imaculata ce ramane goala in continuare.
Scriu,dar in zadar,foaia se umple doar cu lacrimi cristaline picate din ochii ei caprui in care poti citi dragostea ce le`o poarta lor.Fostul ei si prietena cea mai buna.
Si cel mai rau doare cand incerci sa fii bun si esti luat de fraier.Inima ei era masurata in iubire,in batai ce nu se opreau cand il vedeau tinand`o de mana pe EA.Si parca il iubea din ce in ce mai mult.Stia ca a fost al ei,si parca ceva magic disparuse.Iubirea ce nu a fost decat o iluzie se ascundea in fumul ce usor se ridica la cer,totodata cu amintirile ce nu ai dadeau pace.Si parca era din ce in ce mai slabita.Se pierdea in valul de ceata ce o acoperea cu vesmantul alb tesut din ganduri invaluite in lacrimi.
Prietenia lor disparuse acum,la fel ca si iluzia optica a iubirii.
Ochii ei in care citeai ca inca mai are un suflet de copil incercau a stapani lacrimile ce erau pe cale de a atinge pamantul.Voia sa sparga o inima de gheata si sa isi construiasca propriul paradis,numai lapte si miere.
Nu are inima de piatra.El nu e singurul care pleaca,dar e singurul care nu ar vrea sa se mai intoarca;si nu pentru ca atractia s-a pierdut,ci pentru ca stie sa isi bata joc prea bine.Prea multe piese de teatru ascune sub cortina ce nu se va ridica niciodata.
Si inca ai mai iubeste,in ciuda celor intamplate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu